A doua parte a traseului se desfasoara pe creasta alpina a Muntilor Tarcului, spre Nord. Mai jos cateva indicii intr-o privire de ansamblu pe o harta Google prelucrata:
Saua Iepii - Vf. Custura - Lac Netis
Pentru a pune in valoare zona, ca privire de ansamblu, atasez si o parte dintr-o harta cu Muntii Tarcului:
tarcu_godeanu_netis
Sa continuam cu descrierea traseului. Ajunsi in Saua Iepei, am gasit indicatoarele, pe care le-am presupus de pe o harta mai veche gasita via Internet si pe care, de altfel, le poti sesiza cu usurinta inca din circ. Dar, nu inainte de a va avertiza cu privire la faptul ca aici exista o stana si sunt si multi caini cu oile. Ciobanii sunt de obicei atenti si-si tin aproape animalele, dar conteaza foarte mult si cum nimeriti. Atentie tot timpul in spate – cainii stiu sa se strecoare bine. Nu-i agitati, nu fugiti de ei, cautati sa va pastrati calmul, lasandu-i sa inteleaga ca nu va intereseaza oile; tineti batul (toiagul de drum, e important sa aveti unul la voi) in partea din care alearga ei spre voi (sau se tin de voi latrand) si tarati-l pe pamant, cu varful inspre spate.
Turma de oi in Tarcu
Indicatoarele… nu scrie nimic pe ele. Dar stim ca vom merge spre versantul din dreapta, cum am urcat. Spre stanga (Sud) continua banda rosie, spre Vf. Tarcu si altele. In partea aceea a masivului Tarcului sunt mai multe trasee turistice marcate cu diverse culori. Noi continuam fara marcaj, spre Lacul Netis. Dar, indicatiile topografice de pe harta de mai sus ne ajuta. Vom urca perpendicular pe piciorul muntelui, adica pe unde e mai greu. Tendinta e sa pornesti pe un traseu mai lejer. Chiar si aici sunt multe carari care tind sa inconjoare muntele, dar care se impotmolesc in jnepenis. Dar, puteti da o tura scurta, incercand sa ocoliti versantul, pentru a intelege mai bine zona. Noi am gasit niste narcise ratacite pe deal… ultimele din breasla lor pe timpul acesta inaintat in vara.
Spre Vf. Custura, Tarcu
Ajunsi sus, dupa o grea urcare, suntem deja la o altitudine de peste 2000 de metri si avem o privire de ansamblu a Muntilor de jur imprejur. Ceva deosebit. Se vede o parte din Tarcu, o mare parte din Godeanu, putin din Retezatul de Sud (parte carstica, la Sud de Lapusnicul Mare), dar si o buna parte din Retezat (Vf. Retezat, Vf. Bucura, Vf. Peleaga si Vf. Papusa). Desi atmosfera nu e prea clara, peisajul este deosebit.
Masivul Retezat, vedere dinspre Tarcului
In Tarcu sunt destul de multe circuri glaciare, desi doar cateva cu lacuri. Iata un altul (in afara de cel pe unde am urcat), de unde se naste paraul Gropita, care e afluentul al lui Zeicu (despre care am mai amintit – se scurge in Lacul Gura Apelor). Harta indica si aici o stana. Noi speram sa gasim iezerul aici, dar mai avem de mers. Panorama este speciala. Spre Nord traseul de coasta este evident. Totusi, atentie la harta si mai ales la zona de jneapan. Am vazut cateva poze mai vechi, cu jnepenisul mult mai mic decat este acum. Cautati cu atentie cararea si nu intrati in jneapan fara carare fiindca riscati sa pierdeti mult timp si chiar sa va pierdeti. Nu sunt momai, nu sunt semne, cararea nu este tot timpul evidenta.
Vedere de creasta din Tarcu
Parcurgem si creasta si, cu cateva probleme in zona de jneapan, ajungem la Vf. Custura, de unde ni se deschide o noua panorama inspre N-NV, cu alte varfuri (Bloju, Pietrii, Bistra) si alte caldari. Coboram putin spre saua dinspre Bloju, avem in stanga, in planul indepartat, Muntele Mic (care, apropos, se vede si din Saua Iepei). In caldarea din dreapta e un mic lac. Inaintand incepem sa vedem Iezerul Netis – ne bucuram, fiindca suntem pentru prima oara aici si am venit mai mult intuitiv pana aici. Deci, am ajuns la destinatie. E deja tarziu si nu mai coboram la lac, dar peisajul este prea incantator ca sa nu mai ramanem putin.
Caldarea Netis, Bloju, Pietrii, Bistra
Lacul Netis
Lacul Netis e usor de identificat, are o mica insulita. Seamana, in oglinda, cu Taul Tapului din Masivul Retezat (Portile Inchise). E frumos.
Valea Netis
Ne intoarcem acum privirea spre Est (spre dreapta, in sensul acelor de ceasornic, in orientarea fata de poza de mai sus). Cel mai apropiat varf de noi este Custura.
Creasta care coboara din Custura spre Nord
Vf. Custura, Masivul Tarcu
Flori de Iunie, Tarcu
De aici ne intoarcem pe unde am urcat. Coboram in doua ore pana la drumul forestier, lejer. E mult mai bine la coborare, deja cunoastem traseul. Din Creasta ne puteam intoarce si pe alta parte, dar nu aveam traseu marcat si nu am riscat. Si asa ne-a luat ceva vreme sa ajungem aici. Prin Vf. Pietrii se putea ajunge la Vf. Bistra, de unde se poate vedea si Lacul Bistra, intr-o alta caldare alpina, un Iezer mai mare decat Netisul. Dar, poate cu alta ocazie. Aceste doua lacuri sunt singurele din partea aceasta a Muntilor Tarcului.
Pe drumul de intoarcere
Cateva detalii:
Saua Iepei: 1727 m;
Vf. Custurii: 2089 m;
Vf. Bloju: 2162 m;
Vf. Pietrii: 2192 m;
Aceste trei varfuri sunt cele mai inalte din aprtea aceasta a Tarcului.
Daca ajungeti pe aici, va doresc drum bun. Bucurati-va de creatia lui Dumnezeu si nu uitat sa va luati timp sa-I multumiti. Si, daca binevoiti, scrieti-ne si un scurt comentariu pe acest blog. Si, in final, iata si alte impresii de pe acest traseu, facut iarna: http://silvatam.blogspot.com/2009/12/tura-pe-bloju-decembrie-2009.html
Retezat 