Echipament la munte [3] – îmbrăcămintea

La munte se recomandă stratificarea îmbrăcăminții folosite. De ce? Pentru ca să poți da jos un strat, atunci când ți-e cald, sau să pui un strat, atunci când ți-e rece.

În Retezat, temperaturile scad cu altitudinea și de multe ori transpirația este răcită de vântul din zona alpină. Trebuie să ai pregătite haine uscate în rucsacul de drumeție. Uneori norii acoperă soarele suficient de mult încât să se răcească. Ai nevoie imediat de haine groase și uscate, pentru a te încălzi.

Îmbrăcămintea ta depinde și de organismul tău și de rezistența ta, dar și de modul cum reacționezi la efort mediu susținut.

Straturile pentru îmbrăcămintea adecvată drumeției la munte sunt după cum urmează:

Stratul I – haine de corp

Este stratul care e în contact direct cu corpul. Are funcția de a absorbi transpirația și a o purta către exterior, precum și de a păstra pielea uscată.

• să fie din material sintetic (bumbacul reține apa, ceea ce nu e bine pentru drumeție);
• să fie din lână merinos (dacă nu suporți materialul sintetic: poliester, polipropilenă);
• hainele de corp, tricourile, bustiera, boxeri
• aceste haine trebuie să fie mulate pe corp, ca să-și poată îndeplini într-un mod adecvat sarcina.

Mențiune: în verile călduroase, când e cazul, se poate purta și un tricou care nu e pe corp, dar care e conceput pentru munte (material sintetic sau lână merinos).

Stratul II – haine de protecție vânt și soare, dar și pentru menținerea temperaturii corpului

Funcția celui de-al doilea strat este de a izola termic. Căldura generată de corp este împiedicată să intre în contact cu aerul rece exterior.

Materialele pot fi: lână sau alte materiale, precum polarul.

Mențiune: este important ca hainele din acest strat să aibă dimensiunea potrivită (nu mai mari, nu mai mici).

Stratul III – haine de protecție a temperaturii corpului (polar, haine groase), intemperii

Funcția sa e de a împiedica pătrunderea apei sau a vântului. Uneori, acesta ajută și la păstrarea temperaturii corpului.

Toate straturile trebuie să respire (în caracteristici, cauți date tehnice despre respirabilitate).

Stratul al treilea poate fi compus din două straturi, atunci când folosim o pelerină de ploaie subțire, al cărei rol este exclusiv protecția împotriva ploii (doar vara).

Pe munte – Recomandatii teoretice[2]: Noduri de sfoara importante (video)

Inregistrarile video de mai jos sunt in limba engleza. Dar nodurile se pot invata vizualizand aceste prezentari si fara cunoasterea acestei limbi.

Retineti ca suntem inca pe un taram teoretic, chiar daca vizionam aceste exemple realizate in mod practic de cineva. Pentru a vi le insusi corespunzator, ele trebuie invatate efectiv inainte de calatoriile la munte. Asa mergem pregatiti la drum. Se pot invata in gradina, undeva la periferia orasului etc.

Am ales doua videoclipuri (care de fapt si doua parti ale aceleiasi prezentare) din care se pot invata anumite noduri de sfoara speciale (nu complicate) care sa se foloseasca pentru nevoi practice (cum ar fi instalarea unui adapost folosind sfoara/coarda si folie).

Prima parte:

A doua parte:

(via cjc5531, youtube).

Pe munte – Recomandatii teoretice[1]: Prevenirea dezhidratarii organismului

Prevenirea dezhidratarii organismului

Munte, apa

Dezhidratarea organismului, pe munte, apare in stransa legatura cu diversi factori ai mediului ambiant si care tin de activitatea persoanei care se afla in drumetie. Setea, de exemplu, ne spune ca procesul dezhidratarii a inceput deja de ceva vreme (pe cand simtim sete, deja am pierdut undeva la 3% din cantitatea de apa de care avem nevoie in mod normal).

Sunt, in principal, doua directii spre care trebuie sa ne indreptam atentia atunci cand planificam o drumetie si atunci cand suntem pe munte (in drumetia propriu-zisa): consumul de apa si pastrarea echilibrului electrolitilor in organism (sarurile din corp).

Pe cat posibil (cu exceptia unor situatii limita), va trebui sa cautam sa prevenim dezhidratarea organismului propriu. Pentru aceasta, sa luam in considerare urmatoarele:

1. Aclimatizarea – organismul transpira, pierzand apa prin acest proces. Cantitatea de transpiratie este rezultatul mai multor factor si, in acelasi mediu, difera de la om la om chiar. La munte, temperatura oscileaza odata cu altitudinea, dar pot exista fluctuatii bruste de temperatura (datorita schimbarilor rapide in atmosfera – nori, ceata, ploaie, vant etc). Astfel, trebuie sa avem in rucsac haine pe care sa la punem pe noi la nevoie si spatiu suficient pentru a depozita hainele pe care le dam jos. Putem pleca pe vreme rece sau pe vreme calda si situatia sa se schimbe in timpul drumetiei (chiar de mai multe ori). Febra contribuie si ea la dezhidratare, transpiratia excesiva din cauza unor haine alese gresit conduce la pierderea unei cantitati de apa prea mari pe termen scurt. Ocolim problemele cu adaptarea corespunzatoare la conditiile mediului inconjurator. Sugerez imbracamintea in trei straturi, prezentata pe scurt si pe acest blog.

2. Consevarea efortului – avand o imbracaminte adecvata pentru conditiile de mediu si efortul depus la un moment dat, va trebui totusi sa intelegem ca hainele, oricat de bune ar fi, nu pot inlocui intelepciunea. Trebuie sa conservam efortul, in asa fel incat sa nu fim nevoiti sa consumam o cantitate prea mare de apa pentru a cumpani pierderea de lichid prin transpiratie. E gresit sa mergem pe ideea ca luam multa apa (deci bagaj mai greu) pentru a face fata pierderii de apa prin transpiratie, facand un efort mare in deplasare, dar care nu este necesar. Deci, nu conservam apa, ci limitam transpiratia. Cand e foarte cald, hainele se pastreaza pe corp, chiar daca exista tendinta de a le da jos. Luati in considerare si faptul ca, la munte, diferenta dintre temperatura in atmosfera si temperatura resimtita poate sa fie foarte mare.

3. Apa si mancarea – este bine ca intotdeauna cand mancam sa bem si apa (atentie, nu folositi pe munte bauturi energizante, sucuri s.a.m.d., desi se pot folosi fructe). Trebuie evitata mancarea cu continut mare de grasimi si proteine, a caror digestie necesita multa apa. Se compenseaza, daca e cazul, la timp.

4. Rationarea apei – planuirea traseului trebuie sa contina elemente care sa ne ajute in determinarea apei de care avem nevoie (in functie de sursele de apa de pe traseu, de lungimea traseului, de altitudine etc). Cand planuim un traseu de genul Bucura – Vf. Peleaga – Vf. Papusa vom fi mai mereu in pajistea alpina, fara surse de apa. Gentiana – L. Bucura, pe de alta parte, este un traseu „usor” din acest punct de vedere. Luam in considerare capacitatea recipientilor folositi (uneori este important sa folosim recipienti cu capacitate diferita, 2L, 1L, 0,5L, in combinatie). Totusi, apa trebuie bauta sistematic. Chiar daca nu resimtim senzatia de sete. In loc de sticla/bidon se poate folosi rezorvor de apa pentru rucsac (camila).

5. Pastile speciale – trebuie sa vorbim si despre situatiile neprevazute, cand apare diareia sau cand sursele de apa pe care le avem pe traseu nu sunt de incredere. In aceste cazuri, avem nevoie de pastile pentru diareie (care contribuie sever la dezhidratare) si, respectiv, pentru purificarea apei. Anumite pastile favorizeaza dezhidratarea prin efectul negativ pe care-l pot avea asupra reglarii electrolitilor din organism.

6. Saruri si minerale – mai ales seara, dupa incheierea unui traseu, in cazul in care urmeaza un altul a doua zi.

Potecile care urca din Gura Apei in Masivul Godeanu

Sub acest titlu as vrea sa ii atentionez pe vizitatorii fara experienta care aleg sa vina in aceasta zona. Din Gura Apei pleaca mai multe poteci spre varfurile Gugu sau Godeanu, interesul pentru Gugu fiind ridicat mai ales in randurile tinerilor care fie citesc legende pe internet cu privire la acest munte, fie se hotarasc pur si simplu sa-l viziteze, mai mult sau mai putin pregatiti. Aceste poteci sunt insa doar carari facute de ciobani, unele dintre ele mai putin umblate si este foarte usor sa te ratacesti plecand la drum neinformat.

Eram Sambata (10.09.2011) pe Lapusnicul Mic, unde raul e traversat de drumul forestier in lucru, intr-o scurta iesire la aer curat, fara intentia de a urca pe vreun traseu de munte. Discutam cu un angajat al PNR care fusese ani buni angajat al Ocolului Silvic din zona si care cunostea in amanunt traseele nemarcate, relieful, denumirile care nu sunt trecute pe hartile obisnuite etc. In tot acest timp un grup de patru tineri urcau cu rucsacii pe raul Lapusnicul Mic ajungand langa noi, putin buimaci si fara sa le vina sa creada ca noi am ajuns acolo pe drum, cu masina chiar…

Cautau o poteca pe care au identificat-o gresit pe o harta sumara a zonei. Asteptau sa gaseasca o poteca marcata si semnalizata. Era undeva pe la 3 dupamasa si ei inca nu au inceput urcarea spre Gugu, unde vroiau sa ajunga. Din ce ne-au spus se credeau in alta parte. Au avut „noroc” cu acel om care avea drum pe o astfel de poteca, pentru a ajunge la o inaugurare, alaturi de alti doi angajati ai PNR, pe care-i astepta.

Sugestia mea este sa va informati cat mai bine cu privire la accesul in Godeanu via carari nemarcate (fara marcaj) si pe cat posibil sa aveti puncte de reper clare cand vreti sa descoperiti urcarea pe o asemenea poteca de ciobani. Nu uitati sa luati legatura inainte sa plecati la drum cu reprezentati ai PNR, cu cei avizati si sa cereti ajutor. Nu e o rusine, ci o informare. E rusinos, pe de alta parte, sa va rataciti din prea multa incredere prosteasca in sine. Sau, mai grav, sa nu patiti ceva! Mai bine informati-va bine inainte si fiti siguri ca ati inteles exact.

Am descris deja accesul la poteca nemarcata, care urca spre Platforma Borascu, din valea Lapusnicul Mic si voi continua sa prezint si alte cai de acces nemarcate, pe masura ce voi ajunge pe acolo. Dar, pe langa astfel de informatii trebuie sa contactati PNR pentru o indrumare profesionista.

Acestea sunt doar niste sugestii si avertizari. Zona Retezat-Godeanu-Tarcu este complexa si necesita un bun studiu in cadrul planificarii unor iesiri pe traseele nemarcate. Sugerez vizitarea traseelor marcate si abia dupa o acumulare de experienta sa se viziteze si zonele mai putin umblate, cu o atitudine corecta si o pregatire adecvata.

Traseu Lac Gura Apei – Platforma Borascu, via Lapusnicul Mic[2]

Prima parte a traseului a fost descrisa in articolul Traseu Lac Gura Apei – Platforma Borascu, via Lapusnicul Mic[1], fiind vorba despre parcurgerea corecta a drumului forestier de la barajul de arocamente pana la punctul de urcare spre Platforma Borascu (urcarea in Masivul Godeanu, de aici se pot parcurge toti muntii din zona).

Harta_Google_Gura Apei-Borascu

 

Pe harta de mai sus am punctat estimativ traseul prin padure si apoi in etajul alpin spre Culmea Borascu (Platforma Borascu). Desigur, foarte aproape sunt: Lacul Borascu (care se vede de pe platforma), in circul glaciar evidentiat de linia punctata, Varfu Borascu Mare s.a.m.d.

Urcarea spre Platforma este evidentiata, dintr-un alt unghi in imaginea de mai jos (unde se pot observa mai bine Lacul si Platforma Borascu, caldarea lacului (de unde se varsa raul Borascu Mare spre Lacul Gura Apei, afluent al Lapusnicului Mare):

Urcarea spre Platforma

Traseul prin padure este intuitiv de urmat. Cararea este lata, uneori este o poteca in toata regula. Pe unele portiuni nu se distinge neaparat o carare, dar zona pe unde sa se mearga este evidenta. Practic se merge paralel cu raul, la inceput, iar apoi ne deplasam oarecum in dreapta fata de rau, in sensul urcarii. Pe traseu intalnim un parau de apa in portiunea cu padure:

Parau in Muntii Godeanu

In ultima portiune cu Padure, incepe sa se lumineze, vegetatia inalta fiind mai rara. Cararea este evidenta:

Spre iesirea din Padure

In curand ajungem intr-o poiana unde lasam in dreapta (in sensul de urcare) doua cabane mici, parasite. Probabil aici a fost Stana Borascu mentionata pe hartile vechi (nu stiu, poate ne lamureste cineva). Traversam pe o carare zona aceasta si ne continuam urcarea.

Iesim spre zona cu jneapan

Ne apropiem de cota 2000. Din valea caldarii spre care urcam observam curgeri de pietre, pinteni si stanci, si varfuri ascutite si abrute. Gasim si cateva pietre de calcit, unele avand o puritate ridicata (semn ca evidentele carstice ale Retezatului Mic se pastreaza oarecum prin Godeanu spre Mehedinti).

Calcit in Godeanu

Circul glaciar spre care ne indreptam devine tot mai evident. Deja se simte racoarea specifica altitudinii la care ne aflam.

 

Etajul Alpin

 

Pe carare se afla si un izvor care tasneste chiar din stanca, pe partea stanga (a sensului de mers in urcare). Apa este pura aici. Pe mijlocul vaii este si un rau de unde se pot reumple bidoanele de apa. Eu prefer izvorul. Nu parasiti cararea (desi sunteti tentati de chemarea zgomotoasa a paraului) si il veti gasi. Urcand spre culme ai sentimentul ca apa vine din neant, ca izvorul din pamant e alimentat de Dumnezeu Insusi…

Apa din stanca

In spate ramane tot mai evident Lacul Gura Apei. Se poate distinge si Casa Barajistului (SC Hidroelectrica), in spate fiind Muntii Tarcului.

Lacul Gura Apei, vedere dinspre Godeanu

 

Punctul marcat cu rosu pe ultima harta de mai sus este aproximativ locul de unde au fost luate fotografiile urmatoare. Am ajuns pe creata, una fara stanci golase, cu multa iarba.  Vedem Vf. Borascu Mare si Platforma Borascu. Inspre N-E vedem Retezatul si distingem caldarea Zonoagei. Atmosfera e foarte incarcata, dar reusim sa deosebim cateva varfuri din Masivul Retezatului. De asemenea, se vede o buna parte din Tarcu (Saua Iepii, Vf. Pietrii etc). Vedem si Lacul Borascu si casa lui – caldarea in terase. Tot din acest punct am realizat o panorama la 360 grade, pe care o voi publica intr-un articol viitor (folosind un software specializat am reusit chiar realizarea unui efect 3D realistic cu fotografiile luate de aici – superb).

Iata, asadar, cateva poze speciale, desi putin neclare datorita atmosferei foarte incarcate:

Vf. Retezat, vedere dinspre Godeanu

 

Platforma Borascu\

 

Lacul Borascu

 

Turma de oi in Godeanu

 

De aici se poate parcurge foarte usor platforma si se pot vedea si alte varfuri. Aceasta insa… cu alta ocazie. Noi ne-am intors… Am fost inapoi la drumul forestier la ora 18:00 (deci, am facut in total 5 ore, cu o pauza de masa sus pe Platforma).

Am mai descoperit o taina, o lucrare de arta a Marelui Maestru – Creatorul.

Traseu Lac Gura Apei – Platforma Borascu, via Lapusnicul Mic[1]

Dupa o sapamana de ploi si vreme rece, soarele a reusit sa-si impuna punctul de vedere si vremea a fost prielnica in acest sfarsit de saptamana (9 Iulie 2011) pentru un nou traseu scurt, de o zi, in zona Muntilor Retezat. Am ales si de data aceasta un traseu fara marcaj, dar pe care l-am gasit in bune conditii, usor si intuitiv de urmat si des folosit de ciobani.

Ajungem cu masina la Gura Apei, trecem barajul de arocamente si continuam pe drumul forestier. Dupa ce ne platim intrarea in PNR (5 lei de persoana si 7 de masina), refuzand sa platim mai putin si sa nu primim bilete, continuam drumul spre coada lacului, drumul spre Rotunda. Mergem paralel cu Lapusnicul Mare, cam la aceeasi altitudine (cota drumului ramane in linii mari constanta), pana cand acesta urca si el spre a ne intalni. Ajungem la podul peste Lapusnicul Mare, in trecem, nu continuam spre Rotunda, ci facem dreapta pe drumul forestier care se intoarce spre Lacul Gura Apei, dar pe cealalta parte, spre Raul Baranu (Lapusnicul Mic).

Lapusnicul Mare, amonte in dreapta

Drum forestier spre Branu, in planul indepartat M-tii Tarcu

Incepand de aici, drumul forestier este in foarte bune conditii, aproape fara nicio groapa, reconditionat. Nesperat de bun. Planuisem sa lasam masina aici, dar nu am putut sa refuzam invitatia de a constinua pe un drum intr-o atat de buna stare de functionare.

Peisajele incep sa devina ametitoare. Gasim un perete de piatra, pe care se grabeste un mic paraias cu apa proaspata.

Apa de munte, pa stanci

Dupa ce trecem de piciorul cu care se sprijina muntele in Lac, vedem deja Raul Branu si incercam sa gasim cararea spre Platforma Borascu. Prin providenta divina a gasit niste ciobani care tocmai coborasera cu magarii si acestia ne-au aratat cararea si ne-au indrumat politicosi „tineti urmele noastre”, care era proaspete si care ne-au ajutat prin padure, desi traseul este relativ intuitiv.

Harta cu zona de interes a traseului

Harta de mai sus e un print-screen de pe alpinet.org. Harti prea bune nu am gasit pe internet, iar ce am gasit nu prea se potriveste cu ceea ce am gasit pe teren. Zona aceasta este mai putin regasita in informatiile cartografice disponibile online. Dar voi pune o poza cu locul de unde am parasit drumul forestier. Ciobanii mi-au spus ca alta carare nu este. Pe harta, insa, cararea era la o distanta oarecare de paraul din apropierea ei, pe cand pe teren urci pe langa parau o oarecare portiune. Inca nu stiu de unde este diferenta aceasta, dar sper ca voi afla. Singura harta care se potriveste cu realitatea fizica este cea de mai sus. E posibils a fi existat un alt traseu cu ani in urma? Nu cred ca s-a schimbat cursul apei, fiind vorba de o vale. Daca stie cineva (vezi hartile cu Retezatul disponibile pe internet) sa ne spuna.

Ajungem, asadar, la locul de unde incepem urcarea prin padure. Iata o fotografie luata de deasupra. Un cioban ne-a aratat cararea, dupa ce s-a incaltat repede pana sa nu ne adulmece cainii. Coborasera cu mai multi magari sa ia „marfa” pentru stana si cu cateva oi.

Urcarea in padure

Am ajuns tarziu, am inceput urcarea la 12:45, asa ca ne-am bucurat ca am gasit foarte repede drumul.

Aceasta este prima parte a traseului, asadar, care determina cum se ajunge pe drumul forestier pana la punctul de urcare prin padure. Pentru o mai clara imagine in identificarea locului de unde incepe cararea, luati in considerare ca imediat dupa ce treceti podul peste Lapusnicul Mare si intrati pe drumul din dreapta, care se intoarce spre Lacul Gura Apei (drumul forestier spre Lapusnicul Mic sau Branu), treceti un pod mic peste un rau care coboara furtunos din munte (din stanga, deci), care se numeste Borascu (se varsa in Lapusnicul Mare); continuati pana gasiti un mic paraias care curge in cascada pe stanca (vezi foto, mai sus) si apoi, cand gasiti al doilea rau (are pod, se varsa in Lapusnicul Mic) ati gasit inceputul cararii spre Platforma.

Iata si o descriere pe un print-screen Google Maps (clic pe imagine pentru zoom):

Harta_Google_Gura Apei-Borascu

Gura Apei – Saua Iepei – Lacul Netis (2)

A doua parte a traseului se desfasoara pe creasta alpina a Muntilor Tarcului, spre Nord. Mai jos cateva indicii intr-o privire de ansamblu pe o harta Google prelucrata:

Saua Iepii - Vf. Custura - Lac Netis

Pentru a pune in valoare zona, ca privire de ansamblu, atasez si o parte dintr-o harta cu Muntii Tarcului:

tarcu_godeanu_netis

Sa continuam cu descrierea traseului. Ajunsi in Saua Iepei, am gasit indicatoarele, pe care le-am presupus de pe o harta mai veche gasita via Internet si pe care, de altfel, le poti sesiza cu usurinta inca din circ. Dar, nu inainte de a va avertiza cu privire la faptul ca aici exista o stana si sunt si multi caini cu oile. Ciobanii sunt de obicei atenti si-si tin aproape animalele, dar conteaza foarte mult si cum nimeriti. Atentie tot timpul in spate – cainii stiu sa se strecoare bine. Nu-i agitati, nu fugiti de ei, cautati sa va pastrati calmul, lasandu-i sa inteleaga ca nu va intereseaza oile; tineti batul (toiagul de drum, e important sa aveti unul la voi) in partea din care alearga ei spre voi (sau se tin de voi latrand) si tarati-l pe pamant, cu varful inspre spate.

Turma de oi in Tarcu

Indicatoarele… nu scrie nimic pe ele. Dar stim ca vom merge spre versantul din dreapta, cum am urcat. Spre stanga (Sud) continua banda rosie, spre Vf. Tarcu si altele. In partea aceea a masivului Tarcului sunt mai multe trasee turistice marcate cu diverse culori. Noi continuam fara marcaj, spre Lacul Netis. Dar, indicatiile topografice de pe harta de mai sus ne ajuta. Vom urca perpendicular pe piciorul muntelui, adica pe unde e mai greu. Tendinta e sa pornesti pe un traseu mai lejer. Chiar si aici sunt multe carari care tind sa inconjoare muntele, dar care se impotmolesc in jnepenis. Dar, puteti da o tura scurta, incercand sa ocoliti versantul, pentru a intelege mai bine zona. Noi am gasit niste narcise ratacite pe deal… ultimele din breasla lor pe timpul acesta inaintat in vara.

Spre Vf. Custura, Tarcu

Ajunsi sus, dupa o grea urcare, suntem deja la o altitudine de peste 2000 de metri si avem o privire de ansamblu a Muntilor de jur imprejur. Ceva deosebit. Se vede o parte din Tarcu, o mare parte din Godeanu, putin din Retezatul de Sud (parte carstica, la Sud de Lapusnicul Mare), dar si o buna parte din Retezat (Vf. Retezat, Vf. Bucura, Vf. Peleaga si Vf. Papusa). Desi atmosfera nu e prea clara, peisajul este deosebit.

Masivul Retezat, vedere dinspre Tarcului

In Tarcu sunt destul de multe circuri glaciare, desi doar cateva cu lacuri. Iata un altul (in afara de cel pe unde am urcat), de unde se naste paraul Gropita, care e afluentul al lui Zeicu (despre care am mai amintit – se scurge in Lacul Gura Apelor). Harta indica si aici o stana. Noi speram sa gasim iezerul aici, dar mai avem de mers. Panorama este speciala. Spre Nord traseul de coasta este evident. Totusi, atentie la harta si mai ales la zona de jneapan. Am vazut cateva poze mai vechi, cu jnepenisul mult mai mic decat este acum. Cautati cu atentie cararea si nu intrati in jneapan fara carare fiindca riscati sa pierdeti mult timp si chiar sa va pierdeti. Nu sunt momai, nu sunt semne, cararea nu este tot timpul evidenta.

Vedere de creasta din Tarcu

Parcurgem si creasta si, cu cateva probleme in zona de jneapan, ajungem la Vf. Custura, de unde ni se deschide o noua panorama inspre N-NV, cu alte varfuri (Bloju, Pietrii, Bistra) si alte caldari. Coboram putin spre saua dinspre Bloju, avem in stanga, in planul indepartat, Muntele Mic (care, apropos, se vede si din Saua Iepei). In caldarea din dreapta e un mic lac. Inaintand incepem sa vedem Iezerul Netis – ne bucuram, fiindca suntem pentru prima oara aici si am venit mai mult intuitiv pana aici. Deci, am ajuns la destinatie. E deja tarziu si nu mai coboram la lac, dar peisajul este prea incantator ca sa nu mai ramanem putin.

Caldarea Netis, Bloju, Pietrii, Bistra

Lacul Netis

Lacul Netis e usor de identificat, are o mica insulita. Seamana, in oglinda, cu Taul Tapului din Masivul Retezat (Portile Inchise). E frumos.

Valea Netis

Ne intoarcem acum privirea spre Est (spre dreapta, in sensul acelor de ceasornic, in orientarea fata de poza de mai sus). Cel mai apropiat varf de noi este Custura.

Creasta care coboara din Custura spre Nord

Vf. Custura, Masivul Tarcu

Flori de Iunie, Tarcu

De aici ne intoarcem pe unde am urcat. Coboram in doua ore pana la drumul forestier, lejer. E mult mai bine la coborare, deja cunoastem traseul. Din Creasta ne puteam intoarce si pe alta parte, dar nu aveam traseu marcat si nu am riscat. Si asa ne-a luat ceva vreme sa ajungem aici. Prin Vf. Pietrii se putea ajunge la Vf. Bistra, de unde se poate vedea si Lacul Bistra, intr-o alta caldare alpina, un Iezer mai mare decat Netisul. Dar, poate cu alta ocazie. Aceste doua lacuri sunt singurele din partea aceasta a Muntilor Tarcului.

Pe drumul de intoarcere

Cateva detalii:

Saua Iepei: 1727 m;

Vf. Custurii: 2089 m;

Vf. Bloju: 2162 m;

Vf. Pietrii: 2192 m;

Aceste trei varfuri sunt cele mai inalte din aprtea aceasta a Tarcului.

Daca ajungeti pe aici, va doresc drum bun. Bucurati-va de creatia lui Dumnezeu si nu uitat sa va luati timp sa-I multumiti. Si, daca binevoiti, scrieti-ne si un scurt comentariu pe acest blog. Si, in final, iata si alte impresii de pe acest traseu, facut iarna: http://silvatam.blogspot.com/2009/12/tura-pe-bloju-decembrie-2009.html

Barajul Gura Apei – Lacul Zanoaga

Iata o descriere sumara a traseului Gura Apei-Zanoaga-Gura Apei, cu cateva fotografii si informatii pe care le-ati putea si voi folosi. Traseul a fost un obiectiv indeplinit pentru data de 19 August 2010. Au participat la aceasta tura: Andrei, Calin, Sandu, Betuel, Mimi, Denis, Alina, Deni, Tabi, Ligi si Iulia (care a facut si pozele).

Dumnezeu a hotarat vreme buna pentru ziua aceea. Salvamontistul de la Refugiul Zanoaga mi-a spus ca a fost singura zi cu vreme frumoasa si linistita din acea saptamana. Ne-a cam prins si soarele, traseul fiind in mare parte pe pajiste alpina. Dar am avut parte de peisaje deosebite.

Urcand din partea aceasta avem ocazia sa vedem inca de la iesirea din padure cateva grupe de munti (partial) din acelasi loc (ceea ce nu se intampla des): Retezatul, Godeanu, Tarcului si chiar Retezatul Mic. Suntem pe un picior vestic al Masivului Retezat, incercand sa-i cucerim intinderile. Varfuri, platouri si vai desenate asa cum stie numai Creatorul, poarta cu ele istorii scrise in Cartea Secretelor, unde muritorul nu stie sa citeasca…

MARCAJ: cruce albastra (pe fundal alb)

TIMP: 4-5 ORE

Plecam dimineata spre tinta. Trecem barajul propriu-zis pe drum, indretandu-ne spre intrarea in PNR (drumul care duce spre Poiana Pelegii). Cerul ne da speranta unei zile frumoase de vara. Faptul ca suntem in August ne ajuta sa ne bazam pe o vreme mai putin schimbatoare si sa speram si mai mult intr-o excursie reusita. Dincolo de acestea, ne incredintam in mana bunului Dumnezeu si plecam in drumetie, chiar daca este dimineata devreme si aerul este rece.

Baraj Gura Apelor August 2010

Dupa ce platim taxa de intrare in PNR si aflam cu stupoare ca niste unguri au rupt steagul de pe Vf. Peleaga sa puna un altul (al tarii lor) in schimb, de la un personaj care urca cu masina in Poiana Pelegii tocmai sa duca din nou steagul unde-i este locul, mai mergem putin pe drumul forestier, pana cand apare in dreapta drumului un indicator spre Lacul Zanoaga (pe el scrie 4 ore, cruce albastra). Intram, asadar, in padurea din stanga (in dreapta e lacul Gura Apei) si incepem urcarea, incercand sa gasim cel mai bun ritm: urmeaza un traseu mai lung si nu vrem sa obosim prematur.

Spre Zanoaga - in padure

Dupa ce iesim din padure (2 ore, poate mai bine) avem in fata o panorama de exceptie: Muntii Tarcului (Vf. Verdetii, Stana Neagra etc) si Muntii Godeanu (Culmea Borascu, Gogu etc). In fata incepe o zona de pasune cu jnepenis din loc in loc. Primul varf care se zareste in directia de mers este Zlata (2142), apogeul Culmii cu acelasi nume. Dupa ce lasam acest varf si stana de la baza lui in stanga, urmeaza platoul Rades-Zlata, de unde se deschid in dreapta privelisti impresionante cu Muntii Godeanu si Retezatul Mic.

Varful Zlata, vazut dinspre Vest

De pe Culmea Zlata

Stana Zlata

Depasind si acest platou, ajungem aproape de Vf. Radesu Mare, in stanga (2259). Chiar inainte sa trecem pe langa acest varf, ajungem la o bifurcatie. E important aici sa pastram traseul cu cruce albastra, lasand Radesu in stanga. Celalalt traseu duce la Gura Zlata. Platoul Rades-Zlata lasa in partea dreapta o caldare, chiar inainte de cea a Zanoagei, unde sunt taurile: Zanoaga Mica si Taul Spurcat.

Spre Zanoaga

Apar inainte Muntii Retezat: Sesele, Judele, Culmea Slaveiu, semn ca ne apropiem de caldarea Zanoagei. Zanoaga este lac glaciar care se intinde pe o suprafata nu foarte mare, dar care este cel mai adanc de acest fel din tara noastra: 29 m.

Ajungem in sfarsit deasupra lacului Zanoaga, avand de jur imprejur un peisaj exceptional. Am intalnit pe ultima portiune si cateva fire de apa care se duceau spre Zanoguta. De vreo 5-6 ani este si un refugiu permanent langa lacul Zanoaga, unde se pot afla informatii pretioase despre alte trasee de acolo, presiunea atmosferica, varfurile inconjuratoare etc.

Taul Zanoaga

Zanoaga si Culmea Sesele Mari

Zanoaga, Sesele Mici

Alte Varfuri din Retezat

Trasee de la Zanoaga

Pentru a ne intoarce la Gura Apei se poate urma traseul spre Crucea Traznitului (vezi harta), Lunga Bernina, Rotunda, Gura Apei (unde o parte insemnata este drum forestier). Noi ne-am intors pe acelasi drum. De la Zanoaga (unde se poate sta cu cortul), puteti continua spre Lacul Bucura, urcand pe creasta care continua Sesele Mari (stanga lacului Zanoaga, vezi foto mai sus) – veti putea vedea o parte din Rezervatia Stiintifica Gemenele.

Harta Traseu Gura Apei - Zanoaga

[legatura harta]

Drum bun!

Lacul Stevia prin Rausor [2]

In acest al doilea post, voi prezenta putin traseul de la Rausor pana la Stevia.

Eu l-as imparti in trei portiuni (cum de altfel se pot imparti majoritatea traseelor turistice facute de la baza).

In prima parte avem parcurgerea padurii. Avem si aici trei portiuni: prima mai lina, pe o carare pana unde se imparte traseul (banda rosie, care duce la Retezat sau lacul Stevia o ia in dreapta, iar crucea albastra, care duce la Pietrele in stanga); a doua parte, cu un urcus foarte abrupt, fiind principala parte a padurii si, a treia parte, inspre zona alpina inferioara, unde apar bolovani pe drum.

Pe traseu sunt cateva luminisuri care va pot induce in eroare privind punctul de iesire din padure. De asemenea, atentie la a merge dupa marcaj si la copacii cazuti. Ar fi bine sa aveti cu voi parazapezi sau pantaloni lungi cu parazapezi.

Dupa iesirea din padure urmeaza o zona de jnepenis, inspre zona alpina superioara. Portiunea nu a mai fost curatata de mult si crengile vegetatiei pot acoperi cararea. Exista si portiuni in care jnepenisul te poate acoperi. Atentie la marcaj si aici. Pe harta este tracut si un refugiu (Condor), dar noi nu l-am intalnit astazi.

Iesind in pajistea alpina, se vad in dreapta Culmea Valereasca, apoi Varful Valereasca si Varful Prelucele. Desigur, in fata se inalta Retezatul (care de aproape nu mai pare retezat), iar in stanga se continua Culmea Lolaia. Aceasta impreuna formeaza un semicerc care te inconjoara impunator.

Continuind urcarea, depasim o zona mai inalta, de unde se vede a doua. Traseul marcat (banda rosie) merge pana aproape de Retezat si apoi o ia in stanga, urcand spre Saua Lolaia in directia Retezat. Practic traseul urca Retezatul prin N-E. Spre Lacul Stevia nu este marcaj. Dar, atunci cand observati ca traseul o ia spre Saua Lolaia, nu faceti stanga urmand banda rosie, ci va duceti inainte spre Retezat direct. Este intuitiv cam unde ar putea sa fie lacul. E o carare care se desprinde din cea marcata spre dreapta. Treceti de bolovanii mari si ajungeti la Stevia.

Lacul Stevia are pesti. Langa lac, datorita amplasamentului, vocea pare amplificata. Nu vorbiti tare, respectati natura si linistea. Ar fi interesat sa vedeti cat de incet puteti vorbi si totusi sa fiti auziti de cineva aflat in partea cealalta a laculu. Lacul este adanc, rece si limpede. Nu este permis a se face baie in apele Parcului National Retezat.

Recomandarea mea este sa nu beti apa din lac. Daca va uitati spre Retezat ar trebui sa vedeti luciul unui paraias. De acolo puteti lua apa buna de baut. Plecati cu apa la voi cand coborati, ca sa aveti. Puteti lua si de pe drum, dar nu e la fel de buna si de curata ca apa izvorata din munte.

Iata si o imagine spre Depresiunea Hategului luata de pe traseu:

Recomandarile sunt facute in urma unei ture in 22.08.2009, pe o vreme foarte buna, fara niciun nor pe cer si fara vant. La urcare am facut 3 ore, mers incet. Am avut o zi frumoasa, cu cer senin. Recomandarea mea pentru aceasta tura, chiar pe o vreme buna este: tricou de schimb si bluza de corp cu maneci. Bluza se poate folosi pentru a va incalzi imediat ce ajungeti sus. Daca vremea nu e buna, aveti nevoie si de haine cu protectie la vant si pelerina ploaie. Pe o vreme buna, bluza ajuta la o incalzire rapida a corpului, chiar daca nu e nevoie de ea prea mult. La coborare am parcurs traseul in 45 min. Am fost 5 persoane: Sandu, Alu, Danut, Beni si Calin. Succes tuturor!

 

Data tura: 22.08.2009